„Rondelul ajungerii la cer” de Alexandru Macedonski

      Cum ajungem noi sus?

       În fiecare dintre noi zace dorința de a ajunge undeva sus. Aceasta este o calitate specifică ființei umane - de a reuși în toate, de a obține cât mai mult succes, de a avea o viață prosperă. Acesta nu este un vis ireal, dar totuși viața este prea scurtă pentru a le reuși pe toate. Avem nevoie de eforturi enorme, o muncă asiduă și o bună perioadă de timp pentru a atinge un oarecare nivel. În „Rondelul ajungerii la cer” de Alexandru Macedonski este specificată ideea: „În cer s-ajunge dintr-un salt” - adică e posibil să ajungi undeva sus în câteva clipe, totuși. Pare a fi simplu, dar această idee este însoțită de o antiteză cu eșecul - „Sau nu s-ajunge-n veci de veci”, ceea ce evidențiază complexitatea enormă a atingerii unei înălțimi într-un timp redus. Apare importanța construirii drumului spre nivelul dorit doar treaptă cu treaptă, pentru a evita la maxim riscul unui eșec fatal. Astfel, în cazul unei dificultăți ar fi mult mai ușor să-ți menții poziția, adunând forțele pentru înfruntarea ulterioară a noilor trepte. „Te-aruncă-n cer un cântec-nalt,/ În care-al vieții plâns îneci”, idee care accentuează iarăși importanța depunerii unor efortuti pentru atingerea succesului adevărat care este stabil și rigid.

        Eșecul scurtării timpului în atingerea rapidă a înălțimii sau scopului propus îl putem clar observa și în balad lui Ștefan Augustin Doinaș „Mistrețul cu colț de argint”, unde un prinț, fiind supus obsesiei de atingere a idealului, se abate de la lumea reală și de la scopurile reale și este distrus de saltul enorm efectuat pentru captarea idealului, nu atât de important, care este întruchipat în mistrețul cu colț de argint.

      Uneori idealul sau scopul propus poate fi doar o aluzie ce ne face să ne pierdem cu firea, o viziune greșită care în realitate posibil nu există, dar pe care noi nu o putem observa în ciuda impedimentului distanței până la atingerea scopului propus, fapt observat în poezia „La steaua” de Mihai Eminescu, steaua reprezentând nivelul pe care dorim să-l atingem, însă nu putem ști cu certitudine dacă acesta mai există în realitate sau nu.

        Rezultă că nu merită să faci saltul peste treptele necunoscute pentru a micșora timpul atingerii unui nivel înalt, riscând a pierde totul. O cale mai bună e să urci către înălțimea propusă treaptă cu treaptă, întărindu-ți poziția la fiecare nivel atins pentru a preveni sau a reduce la minim efectele și consecințele unui posibil eșec.