Romanul realist-social „Moromeții” de Marin Preda

         Comentariu. Ilie Moromete

         Marin Preda a fost un scriitor român postbelic, un frecvent opozant al regimului comunist și directorul editurii „Cartea Românească”. În romanul său realist-social „Moromeții” Marin Preda accentuează  tema dispariției țărănimii tradiționale la nivelul celei mai mici unități sociale, a unei simple familii de țărani – familiei Moromeților care suferă niște conflicte, transformări, schimbări radicale și crize specifice pentru satul acelor timpuri.

       Întreaga acțiune se desfășoară în jurul capului acestei familii – Ilie Moromete. Accentul se pune, mai ales, pe capacitățile intelectuale ale acestui personaj, având niște meditații și concepții despre viață ce i-au acordat titlul de „țăran filosof al literaturii române”. Portretul și evoluția sa sunt urmărite în raport cu familia, cu ceilalți săteni, cu statul și cu pământul. Ilie Moromete este personajul principal al romanului. După amploarea constituirii este un personaj complex, caracterizat atât direct cât și indirect prin fapte, comportament, atitudini, prin intermediul relațiilor sale multilaterale. Reprezintă un simplu țăran din comuna Siliștea-Gumești, este soțul Catrinei și tatăl celor șase copii: Parschiv, Nilă, Achim – copii din prima căsătorie și Tita, Ilinca și Niculae – din căsătoria cu Catrina. Ilie este un vechi prenume ebraic. Cel care poartă numele profetului ilie are o fire ambițioasă și își duce viața după principii bine determinate și adesea foarte severe. Ilie Moromete este un personaj realist, care concentrează tragicul destin al țăranului agresat de istorie. El este prezentat în context social, politic și economic. Ironia sa ascuțită, inteligența nemărginită, felul său de a face haz de nacaz conturează un personaj mai apropiat de realitate decât deficțiune. Este tăcut, vesel, sumbru în funcție de factorii ce-i determină starea. Gesturile calme, mersul rar, liniștit, glasul nuanțat și stăpânit, care părea blând și sfios întruchipează toate calitățile sale morale recent specificate. Moromete este caracterizat direct mai mult prin intermmediul altor personaje și rareori de către autor. Catrina îl consideră leneș și păcătos „toată ziu stai la drum și bei tutun și la sfânta biserică nu vrei să vii”, sau îl acuză de plăcerea lui de a vorbi: ,...lovi-o-ar moartea de vorbă, de care nu te mai saturi, Ilie”. Primarul Aristide îl consideră „ciudat” și îl privește curios, Jupuitul îl acuză de rea voință fiindcă nu-și plătește datoriile: „Rasă de om ca dumneata n-am mai pomenit ! Sărac nu ești, copii mici n-ai, bolnav nu ești ? Toată lumea plătește loturile, numai dumneata o întinzi ca gaia-mațu de mai bine de „cincisprezece ani”. Niculae însă, realizează că tatăl său era „un om care gândea și gândirea lui era limpede, n-avea nevoie să se înghesuie în ea”. Autocaracterizarea sa apare în mod drmatic în finalul operei: „Domnule, eu întodeauna am dus o viață independentă”. Ilie Moromete poate fi caracterizat indirect prin fapte, comportament, gesturi, atitudinei, limbaj, relațiile sociale. Important pentru el nu este ceea ce face, ci cum face sau cum le prezintă întâmplările celor ce-l ascultă. Comportametul său trezește  uimire și nedumerire. Se simte superior sătenilor șu nu-și poate stăpâni pornire de a fi ironic cu cei care nu sunt în stare să-l înțeleagă. Ilie vede pământul ca sursă principală de hrană a familiei, de care este răspunzător, și îl eliberează de grijile materiale. Idealul uman reprezentat de ilie moromete este „țăranul filozof”. El consideră că spectacolul lumii trebuie descoperit. Privirea lui largă înregistrează frumusețea naturii dar și a oamenilor. Moromete suferă niște conflicte esențiale cu cei trei fii ai săi din prima căsătorie, care nu poate să înțeleagă dorința acestora de îmbogățire și nici pătrunderea valorilor civilizției urbane în lumea satului. Un conflict ține de Catrina căreia i-a promis trecere casei pe numele ei însă amână promisiunea de teama fiilor săi ce își urau mama lor vitregă.

Impactul educativ a lui Ilie Moromete ține de păstrarea și valorificarea tradițiilor și obiceiurilor, înțelegerea și observarea unor lucruri frumoase ce pot deveni invizibile în goana după bogăție, precum și importanța combinării criticilor severe împreună cu unele secvențe de bunătate în procesul de educare.

În concluzie, personajul Ilie Moromete Îmbogățește cu înțelepciunea „țăranului filozof” evenimentul destrămării țărănimii.