Nuvela „Alexandru Lăpușneanul” de Constantin Negruzzi

                Comentariu

         Nuvela lui Constantin Negruzzi, „Alexandru Lăpușneanul”, este prima nuvelă romantică de inspirație istorică din litertura română. Acțiunea se desfășoară în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu în Moldova. Opera reprezintă o succesiune de fapte și evenimente impresionante ale crudului și violentului tiran moldovean. Alexandru Lăpușneanu este personajul principal al operei, domnitorul țării Moldovei. Reprezintă un persoanj eponim al operei, deci joacă un rol primordial în formarea și dezvoltarea caracterului operei. Datorită dialogului, în operă este bine evidențiat carcterul lui Alexandrul Lăpușneanul, care reprezintă o personalitate foarte crudă și violentă, dar în același timp vicleană inteligentă, binedeterminată, încrezută în sine, cu o voință rigidă ce domină orice principii. În lupta sa pentru putere el elimină orice obstacole cu o cruzime impresionantă. Determinarea acestuia poate fi observată chiar în prima parte a operei, în comunicarea sa cu cei patru boieri: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...”. Culmea cruzimii lui Alesandru Lăpușneanul este atinsă când acesta orgnizează un masacru din vietile a patruzeci și șapte de boieri, care l-au trădat. Aici este evidențiată și fățărnicia acestuia, la prima vedere cerându-și iertare de la boieri, în relitate el tindea spre răzbunarea onoarei sale și întoarcerea încrederii neamului. Alexandrul Lăpușneanul reprezintă tipul tiranului care prin violență își apără autoritatea și puterea. Nicolae Iorga explică actele acestui domnitor prin faptul că el avea „sufletul unui bolnav ce-și află alinarea unei suferințe tainice, numai la vedere și auzul suferinței altora”. Cu toate acestea consider că Alexandru Lăpușnenul este un domnitor demn de ceastă funcție prin capacitatea sa de a conduce și a apăra țara.