Romanul „Frații Jderi” de Mihail Sadoveanu

             Comentariu. Personalitatea lui Ștefan cel Mare

             Romanul „Frații Jderi” reprezintă o operă ce aparține fazei mitico-simbolice a carierei leterare a  lui Mihail Sadoveanu. Scriitorul a avut ca sursă de inspirație pentru romanul său cronic lui Grigore Ureche. Opera reflectă Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, având ca temă lupta pentru apărarea și afirmarea ființei naționale. Ștefan cel Mare este o figură indirect implicată în acțiunea romanului, în același timp fiind elementul principal al operei. El este prezentat în mai multe ipostaze: de domn, mit, legendă și simplu om. Domnitorul își face apariția chiar de la începutul romanului, la hramul mănăstirii Neamț. Scriitorul a ales perioada de strălucire a domniei lui Ștefan cel Mare. „Vodă Ștefan, călcând atunci în al patruzecilea an al vârstei, avea obrazul ars proaspăt de vântul de primăvară. Se purta ras, cu mustața ușor cărunțită. Avea o puternică strângere a buzelor și o privire verde tăioasă. Deși scund de statură, cei dinaintea sa, opriți la zece pași, păreau că se uită la el de jos în sus”. Prin cele din urmă scriitorul a vrut să accentueze măreția personalității lui Ștefan cel Mare, creată prin fapte vitejești, dragoste de patrie și de oamenii acesteia. Indirect, el poate fi caracterizat ca o personalitate marcantă a întregii istorii moldovenești. El a fost un iubitor al neamului pe care l-a apărat prin voință și înțelepciune. Victoriile sale nenumărate asupra dușmanilor îl fac să fie privit ca un mit, ca o putere divină, protectoare a neamului. El s-a bucurat de o mare cinste și onoare atât din partea neamului său, cât și din partea celor străini, care îl privesc ca pe un mare cărturar, un om al Renașterii. Caracterul său crud și nemilos față de dușmani și boieri îl plasează de rând cu personajul principal al operei lui Costache Negruzzi „Alexandru Lăpușneanul”. Cu toate că ambii domnitori și-au evidențiat  vitejie nemaipomenită pentru apărarea țării, Ștefan Vodă, spre deosebire de Alexandru Lăpușneanu, lupta în primul rând pentru măreția și înțeleciunea neamului său ci nu pentru personalitatea proprie, particularitate ce îl ăncadrează în rândul sfinților. Prin intermediul romanului „Frații Jderi” Mihail Sadoveanu își exprimă adevărata stimă și onoare, aduce un ologiu în memoria celui mai demn, înțelept și divin domnitor al tuturor timpurilor.